Voi discuta în acest articol despre următorul parametru foarte important al apei ce am observat că puțini îl cunosc și știu de existența lui sau mai exact la ce se referă. Cât despre efectele lui și cum se poate ajusta și mai puțini par să aibă o idee clară.

În rândurile de mai jos o să încerc explicarea acestui parametru și ce rol are el într-un acvariu, nu neapărat de creveți ci orice fel de acvariu.

kH-ul, duritatea carbonaților sau alcalinitatea exprimă concentrația de carbonați (CO3 2-) și bicarbonați (HCO3-) dizolvați în apă. Prescurtarea nu are de data asta aceeași semnificație ca în cazul pH-ului ci este o abreviere din germană a expresiei “duritatea carbonaților”.

Alcalinitatea sau cum i se mai spune kH-ului este definită ca rezistența apei de a deveni acidă (pH<7). Are rol de a tampona/tempera pH-ul să scadă sub un oarecare prag. În limba engleză acest fenomen se numește “buffering” de pH.

Deși este definit ca și duritate acest parametru este impropriu definit. La fel ca și pH-ul el reprezintă un caracter chimic al apei ce se poate modifica prin procese naturale.

Carbonații și bicarbonații, după formulele lor sunt molecule cu sarcină negativă. Ele au o proprietate interesantă, absorb ionii de hidrogen din apă. Ce sunt ionii, moleculele și despre sarcini electrice am discutat în articolul introductiv al parametrilor apei.

Se măsoară în grade germane ce indică tot o concentrație și se notează cu dkH, un grad german echivalând cu 17,86 mg/L. Transformarea mg/L este necesară când vrem să ne raportăm la alte concentrații ce nu au o reprezentare în grade germane sau când dorim să preparăm soluții cu o alcalinitate cunoscută.

Unele teste raportează valoarea citită în mg/L echivalent CO3 (carbonat) din CaCO3 (Carbonat de Calciu) deși asta e o măsură mai des folosită în sistemele imperiale, majoritatea testelor comercializate în spațiul european folosesc notația germană. Totuși e bine să știm lucrul ăsta în cazul în care ne lovim de teste care raportează valori în mg/L.

Spre exemplu, folosind raportul de conversie de mai sus s-a determinat că pentru a crește kH-ul cu un 1 grad într-un litru de apă avem nevoie de:

• 17,86mg CaCO3 (Carbonat de Calciu)
• 30mg NaHCO3 (Bicarbonat de Sodiu)

Inversul fiind valabil, dacă avem un test ce raportează o valoare de, să zicem, 100ppm (mg/L) înseamnă că în grade germane avem o valoare de 5,5 grade.

De ce ne interesează acest parametru? În acvariu se produc unele procese naturale ca: fotosinteza și respirația plantelor, fermentarea, respirația peștilor și a altor vietăți, activitatea bacteriilor nitrificatoare (benefice), descompunerea resturilor organice, dizolvarea gazelor atmosferice.

Aceste procese au toate ca rezultat un impact mai puternic sau mai slab asupra chimiei apei. Unul destul de evident este modificarea pH-ului. Multe din aceste procese având printre produsele rezultate și ioni de Hidrogen, ioni ce cauzează acidifierea apei.

kH-ul, după cum am spus mai sus, având un rol de temperare a acestei tendințe va împiedica pH-ul să scadă necontrolat el având un rol important în reglarea pH-ului când dorim prevenirea unei căderi bruște a pH-ului sau frânarea tendinței descendente. În termeni comuni putem compara kH-ul cu un burete ce absoarbe ioni de Hidrogen din apă.

Cum modificăm kH-ul?

De crescut se poate face cel mai ușor cu bicarbonați: de Amoniu, Sodiu sau Potasiu. Cel mai sigur fiind bicarbonatul de Sodiu el nefiind toxic pentru vietățile din bazin.

Dizolvarea sării de bicarbonat nu se face niciodată direct în bazin! Într-un pahar dizolvați cantitatea necesară apoi turnați încet în bazin, în dreptul filtrului astfel încat amestecul să se dilueze rapid.

El mai poate fi crescut, lent, prin adiția de roci calcaroase, spărtură de coral/scoici, cochilii, os de sepie. În acest caz trebuie avut grijă deoarece pe lângă carbonați se pot dizolva și elemente care modifică duritatea apei (gH-ul) cum sunt Calciul și/sau Magneziul! Aceste elemente făcând parte din cochiliile melcilor/scoicilor și scheletelui de coral.

De scăzut, kH-ul se poate scădea prin adiția de acizi în apă. Acizi care pot fi anorganici ca acidul sulfuric (toxic și periculos), clorhidric (la fel, toxic și periculos), acidul citric (sigur pentru vietăți). Sau acizi organici, substanțe complexe ce provin din resturi vegetale bogate în acizi organici cum sunt cei humici, fulvici, taninii, acidul acetit (oțetul).

Orice acid va cauza consumarea, lentă, a carbonaților din apă. Asta înseamnă că dozarea de acizi trebuie menținută o perioadă lungă de timp pentru a observa reducerea kH-ului. Lucru ce se poate dovedi impractic dacă avem nevoie să reducem un kH mare cu mai mult de 3-4 grade. Oricât de ieftin ar părea oțetul ca și opțiune, în timp se poate dovedi la fel de scump ca și folosirea apei de osmoză dacă avem o apă cu un kH mare (>7 dkH).

Excepție o face adiția de CO2 în apă ce nu va scădea considerabil kH-ul. Explicația stă în reacția CO2-ului cu apa, o reacție greu de explicat în termeni comuni ce va face obiectul unui alt articol.

Prin adiția unui acid în apă kH-ul este consumat, el transformându-se în apă și CO2. Este aceeași reacție ce se obține când turnăm oțet peste bicarbonat de sodiu.

Turba, resturile vegetale în descompunere, lemnul decorativ din viță-de-vie sau mopan, substratul activ elimină în apă cantități mici de acizi organici ce reduc treptat kH-ul.

Pentru un control precis al kH-ului, singura metodă ce oferă comfort că nu va afecta vietățile și un control total, putem adăuga o cantitate precisă de bicarbonat de sodiu pentru a obține valoarea necesară, este să folosim apa de osmoză. Simplă sau în amestec cu apa de la rețea.

kH-ul are o relație directă cu pH-ul, pentru a evita consecințele nefaste ale unui pH ce se schimbă brusc este important să tratăm kH-ul cu aceeași importanță. De aceea este bine să cunoaștem specificul vietăților din bazin, parametrii apei de la rețea, tendința pH-ului din bazinul nostru (ascendentă sau descendentă), să avem la îndemână un test de pH și kH pentru a afla valorile lor când ceva nu merge bine.

Un aspect rar detaliat este că majoritatea plantelor și vietăților din bazinele noastre provin din zone tropicale unde au evoluat în parametri chimici ai apei din mediul lor și vor necesita parametri apropiați și în bazinele noastre. Un kH normal de regulă nu depășește 4 dkH.

În jurul acestei valori (+/- 1-2 grade dkH) nu este nevoie să facem intervenții majore asupra acestui parametru cu accentul pe faptul că este mai greu să reducem decât să creștem.

Cu speranța că acest articol cât și cele ce vor urma să vă ajute în obținerea unor condiții prielnice pentru desfășurarea unui hobby frumos vă urez, crevețărie fericită!