După o lungă perioadă de inactivitate revin cu un articol util atât începătorilor cât și celor care au deja ceva experiență. Deși articolul este axat pe creveți asta nu înseamnă că aceleași principii nu pot fi folosite cu succes și în alte tipuri de acvarii.

Articolul țintește către oricine vrea să se ocupe de acvaristică de la un bol cu un pește la un raft(sau mai multe) de acvarii.

Pornirea unui acvariu trebuie vizualizată mental ca o fundație. Pregătirea acvariului pentru vietăți este ceva primordial, ce poate să producă efecte chiar și după multe luni de când vietățile au fost introduse.

De aceea este important să începem cu dreptul, să nu grăbim lucrurile și să avem răbdarea necesară pentru a nu avea de muncă după ce introducem vietățile în bazin.

 

În primul rând trebuie să vorbim despre substrat. Acel pietriș care ne scapă din vedere la prima impresie. Am discutat pe larg în articolul despre substrat ce tipuri există și ce efecte produc. Totuși acolo nu am detaliat ce efecte se obțin în funcție de alegerea făcută.

Cum influențază substratul decursul unui bazin? De ce e important? Ce se întâmplă acolo? Voi discuta acum pe larg.

Am adăugat informații în acest articol pe măsură ce mi-au captat atenția și am testat în acvariile mele ce merge și ce nu și cum se pot rezolva problemele întâlnite. Voi continua cu niște definiții de bază legate de pornirea unui acvariu apoi voi detalia o metodă ce a fost dezvoltată pentru a garanta un acvariu ce este pregătit pentru vietăți de orice fel.

Ciclul azotului

Este un proces biochimic ce se petrece natural în orice corp de apă fără voia sau implicarea noastră. Zic biochimic pentru că la baza lui stau niște organisme vii și anume niște bacterii ce sunt implicate în procese chimice.
Bacteriile există peste tot dar cele despre care scriu acum sunt cel mai eficiente în mediul acvatic. Ele sunt implicate în acest ciclu al azotului în apă. Azot avem peste tot, respirăm 71% azot, el în apă ia totuși alte forme chimice, relevant în cazul nostru fiind doar trei dintre ele: Amoniac (NH4+)/amoniu (NH3), nitrit (NO2), nitrat (NO3).
În acest ciclu sunt implicate mai multe specii diferite de bacterii. Primele sunt cele care descompun compușii organici complecși în elementele lor de bază anorganice. Bacteriile care consumă resturile moarte indiferent că sunt vegetale sau nu.
Aici avem două feluri de bacterii, cele care consumă compuși organici în prezența oxigenului și cele care o fac în absența lui. Diferența este că procesul de descompunere va produce substanțe diferite în funcție de prezența oxigenului. Acum voi vorbi doar despre bacteriile care lucrează în prezența oxigenului. Primele vor descompune resturile organice iar ca rezultat vom avea amoniac și amoniu. Un compus toxic pentru vietăți prin natura lui.
Este un oxidator ce produce efecte de ardere chimică asupra tuturor organismelor vii. Acest compus este folosit ca sursă de energie pentru o specie de bacterii ce-l reduc chimic în nitrit (NO2). Acest proces este lent, specia asta de bacterii se dezvoltă cel mai greu din acest lanț de transformare al azotului.
Durează până la 2 săptămâni pentru ca această bacterie să crească într-o cantitate suficientă cât să consume amoniacul destul de repede încât să nu afecteze vietățile din acvariu.
O altă specie de bacterii preia nitritul și-l consumă iar ca rezultat avem nitratul (NO3). Produsul final al acestui ciclu al azotului. Specia asta de bacterii se dezvoltă mult mai rapid decât cea care consumă amoniac, de regulă, după o săptămână jumate, această bacterie este într-un număr suficient de mare încât să consume tot nitritul.
Nitratul este produsul final după ce 3 specii diferite de bacterii au transformat resturile biologice din acvariu în substanțe de bază ce apoi reintră în circuit ca sursă de hrană.
Acest produs final este consumat de plante, în funcție de specia lor, în cantități mai mici sau mai mari dar trebuie să reținem că orice plantă absoarbe azot din apă în aceeași ordine în care este produs: amoniac, nitrit și apoi nitrat dacă celelalte forme nu sunt suficiente cantitativ.

Ciclarea cu pești

Să expui pești la toxine pentru a avea o sursă de amoniac în acvariu astfel încât bacteriile implicate în ciclul azotului să se dezvolte. Expunerea la amoniac arde branhiile și țesuturile moi, stresează peștele și îi scade imunitatea. Expunerea la nitriți impiedică sângele să transporte oxigen. Citește despre methemoglobinemie.
Această practică este des utilizată cu pești care prin natura lor sunt mai rezistenți la extreme, de regulă guppy, platy, molly, beta sunt specii care reușesc deseori să tolereze ciclarea.
Se întâmplă să realizăm această ciclare din entuziasm și nepricepere atunci când cumpărăm acvariul și peștii laolaltă îndemnați și de „băiatul de la pet-shop” numai ca 2-3 săptămâni mai târziu să observăm decese și boli în rândul peștilor ce sunt din nou „reparate” de „băiatul de la pet-shop” cu o sacoșă de soluții care mai de care.

Ciclarea fără pești

Să crești bacterii din ciclul azotului în siguranță și rapid folosind substanțe chimice în locul vietăților ca sursă de hrană pentru bacteriile nitrificatoare. Deși la pești metoda de mai sus se mai poate redresa dacă lucrurile iau o întorsătură nedorită, la creveți putem observa decese în primele 24 de ore de la introducerea în bazinul neciclat sau ciclat parțial deoarece sunt organisme mult mai sensibile decât peștii ei fiind pe scara evoluției câteva etaje mai jos.

Metoda

Pe care o descriu aici a fost dezvoltată de doi oameni de știință ce doreau să crească într-un timp cât mai scurt bacterii suficiente încât să poată popula deodată un acvariu. Sau să-l suprapopuleze, cum e cazul Cichlidelor Africane. Această metodă este tradusă și adaptată de mine cu permisiunea autorului.
Scopul este să aducem un bazin de la amenajare la populare cu vietăți într-un timp cât mai scurt și asigurând în același timp o calitate a apei superioară. Bazinul ciclat după această metodă poate susține creveți, ce sunt mai sensibili și mult mai în siguranță pești. 90% din problemele și bolile peștilor au ca factor principal/secundar calitatea apei. Dacă avem toate substanțele, uneltele necesare și urmăm instrucțiunile corect acest timp este de 4 săptămâni de la prima umplere a bazinului cu apă sau chiar mai puțin de atât. În caz contrar se poate lungi această perioadă în funcție de ce greșeli o să facem. Nici eu nu am reușit să ating această performanță chiar de fiecare dată dar metoda funcționează foarte bine și cu această ocazie deprindem obiceiuri utile.

În primul rând avem nevoie de uneltele necesare astfel încât să ne dăm seama de progres și dacă este nevoie să facem corecții. Astfel deprindem obiceiul de a folosi testele de apă pentru a identifica sursa problemelor.

Pentru început avem nevoie de următoarele unelte:
– Test gH
– Test kH
– Test pH
– Test NH4
– Test NO2
– Test NO3
– Declorinator
– Soluție cu bacterii sau enzime
– Amoniac casnic, bicarbonat de amoniu sau uree de laborator
– Seringă de 10ml

Acestor bacterii nu le pasă prea tare despre valorile pH, gH, kH. Ele vor crește oricum dar încerc să prezint metoda puristă, ce dă rezultatele cele mai rapide. După ce-ți iese o dată e simplu să înțelegi ciclul azotului, evoluția lui în acvariu, și astfel să eviți greșeli frecvent întâlnite pe viitor. Cele necesare te ajută să monitorizezi starea acvariului și să decizi, spre exemplu, prin măsurarea nitraților dacă trebuie să faci schimb de apă ieri sau peste o săptămână.

Cum testezi și ce fel de teste trebuie să cumperi voi detalia într-un articol viitor, deocamdată, indiferent de marcă, cumpără teste pe bază de reactivi (teste cu soluții). Exclus teste tip baghetă!

Pregătiri

Amenajează acvariul și tot echipamentul. Poți pune și plante din start dar ai în vedere că vârful de amoniac le va arde până când acesta va scădea la niște valori mici sau va fi absorbit complet de către bacterii. La fel ca și peștii, unele plante vor suporta condițiile mai bine sau nu față de altele, această metodă nu necesită prezența lor. Asigură-te că apa a fost tratată cu declorinator sau lăsată să stea 24H înainte să o pui în acvariu dacă folosești apă de la robinet. Evită tot timpul să folosești apă caldă! E mai bine să folosești apă rece ca gheața decât apă trecută prin elemente de încălzire și/sau țevi din cupru.
Chimia apei optimă:
gH și kH trebuie să fie peste 3ppm(mg/L). Dacă e mai dură e în regulă.
pH-ul trebuie să fie peste 7 și poate merge până la peste 8.5.
Asigură o temperatură de peste 20 de grade celsius. Mai ridicată este mai bine dar trebuie mai aerată apa deoarece bacteriile vor sărăci oxigenul din apă mai repede. Deși nu am menționat la unelte, un bazin cu capac va fi ajutat imens de o pompă de aer cu piatră.
Un adaos de minerale secundare ajută, Mironekuton-ul este recomandat creveților și ajută bazinul cu elemente secundare specifice creveților. Acesta poate fi înlocuit cu minerale din categoria argilelor. Argilă pentru tratament facial, montmorilonită sau orice argilă găsești la un magazin de produse naturiste (argilă albă sau verde). Dacă ai de unde să iei, poți pune un pic de fosfat monopotasic (KH2PO4) ce poate fi înlocuit de către orice hrană de pește, de preferat hrană de apă sărată sau carne de pește marin sau crevete congelat în prealabil opărită dar ai grijă să pui foarte puțină altfel te vei trezi cu prea mult amoniac ce la bază va fi dozat din surse anorganice detaliate în lista de unelte. Ideea e să folosești ca sursă principală de amoniac substanțele chimice pentru că permit o dozare precisă. Carnea în descompunere durează până produce efecte vizibile. Ajută să fie tocată mărunt după opărire.
Menținerea unui nivel mare de oxigen este foarte importantă alături de circularea apei. Asigură-te că filtrele și/sau pompele de recirculare merg la turație mare încât să fie multă mișcare de apă.
Ai grijă să nu bagi toxine în bazin. Foarte important este ca niciun element de filtrare să fie vreodată spălat în apă de la robinet sau apa de la robinet să fie folosită pentru a completa apa evaporată fără să fie lăsată să se declorineze cel puțin 24H în recipiente deschise!
Dacă ai spălat acvariul sau orice componentă din sistem cu săpun, detergent, înălbitor sau orice altceva asigură-te că ai clătit bine. Nu băga mâna în bazin dacă ai folosit creme, loțiuni, parfum. Ai grijă să nu dozezi medicamente pentru pești direct în bazin! Peștele bolnav se tratează în carantină! Nu se pune verde de malachit sau albastru de metil! Nu folosiți niciun fel de antibiotic în bazin! Evitați scăderile bruște de pH folosind soluții acide! Ele pot distruge o cantitate suficient de mare de bacterii încât să produci o de-ciclare parțială!
O urmă de sare e bună dar e opțională.
Această metodă de a crește bacterii va funcționa la fel și într-un acvariu sărat. Doar speciile de bacterii diferă.
Opțional poți adăuga o sursă de bacterii deja crescute pentru a „însămânța” acvariul. Cum ar fi: mediul de filtrare dintr-un bazin deja stabil stors sau clătit în acvariu, decorațiuni sau substrat dintr-un acvariu stabil. Se pot folosi și pietre, plante vii sau artificiale. Cam orice obiect dintr-un acvariu stabil va conține o cantitate din bacteriile implicate în ciclul azotului.
Bacteriile ambalate în flacon de la pet-shop sunt minunate doar că trebuie să conțină specii de bacterie Nitrospira și/sau Nitrosomonas. Citește eticheta, diferența dintre soluțiile cu bacterii vii și cele fără este de timp. Cele cu bacterii vii vor ajuta la scurtarea timpului de ciclare. De regulă produsele care conțin bacterii vii, nu enzime sau ajutători, costă mai mult decât alte produse similare. Este mai bine să cumperi soluția în flacon de 50ml care costă cât una de 250 sau 500ml. Este foarte simplu să-ți dai seama că ai cumpărat ce trebuie dacă apa cu aspect lăptos persistă mai mult de 2-3 zile după ce ai dozat soluția. Produsul cu bacterii vii va produce o apă cu aspect lăptos pentru o perioadă scurtă(2-3 zile) urmând instrucțiunile de dozaj ale producătorului. Ideea e să nu te sperie aspectul lăptos, acesta va dispărea de la sine când bacteriile ce consumă amoniac sunt într-un număr suficient de mare.
Produsele care afirmă fals conținutul cu bacterii vii ori oferă enzime dedicate susținerii dezvoltării bacteriilor nitrificatoare ori conțin alte specii de bacterii ce contribuie la dezvoltarea mediului(biofilmului) ce ajută bacteriile nitrificatoare să se dezvolte vor muri în număr mare, lucru observabil sub forma aspectului lăptos al apei ce persistă pe o perioadă îndelungată(1-2 săptămâni). Odată cumpărată soluția nu înseamnă că trebuie aruncată dacă este cea greșită. Doar dozajul trebuie mărit în cazul soluțiilor mai ineficiente.
Momentan produsele ce conțin speciile corecte de bacterii vii sunt:
Tetra Safe Start
Dr. Tims One and Only
Microbe Lift Nite Out II
…posibil și altele.
Nu este obligatoriu să se facă o pornire șoc după instrucțiunile de mai sus. Bacteriile se vor dezvolta oricum în acvariu și fără intervenția noastră doar că o vor face mai lent și ineficient. Cât timp nu facem teste și pornim acvariul în grabă, după ochi sau sfătuiți de oameni fără experiență ne putem aștepta la tot felul de probleme ce ne solicită efortul pentru a le rezolva. Este mult mai rapid să faci un test în 5 minute ca să afli ce trebuie acționat decât să porți o discuție pe forumuri și grupuri încercând să afli de ce-ți mor vietățile sau ai alge.

Primul pas

Adaugă amoniac până când testul indică 5ppm(mg/L). Amoniacul folosit trebuie să fie cel mai ieftin. Fără surfactanți, arome suplimentare sau coloranți. Citește eticheta și asigură-te că nu sunt alte substanțe în afară de ingredientul activ, amoniac. Cel mai accesibil este bicarbonatul de amoniu (amoniac alimentar). În absența unei surse de amoniac pur se poate adăuga o sursă de amoniac din surse organice(carne, mâncare de pești, etc). Proteinele dintr-o sursă organică se descompun și formează amoniac dar nu există un control precis al nivelului de amoniac din apă în felul acesta deoarece durează mai mult până când acestea vor fi descompuse de bacterii eliberând amoniacul accesibil următorului stagiu. Poate să dureze 3-7 zile sau chiar mai mult iar emisia este lentă și ne face să punem prea multă mâncare observând o cantitate mică de amoniac pe test în primele zile și una prea mare după o săptămână. Unele substraturi elibereaza amoniac la începutul folosirii lor și nu este necesar să mai dozăm noi, citește eticheta materialului cumpărat. Monitorizează nivelul de amoniac și fă schimburi de apă dacă acesta crește prea mult astfel încât să menții valoarea de 5ppm(mg/L).

Teste, teste și iar teste

Testează zilnic. În primele zile nu se vor întâmpla multe dar bacteriile ce procesează amoniacul abia își încep activitatea. După o săptămână, o săptămână jumate așteaptă-te ca nivelul de amoniac să înceapă să scadă. Urmând instrucțiunile asta se va întâmpla pe la finalul primei săptămâni de la pornire, începutul săptămânii a doua. Adaugă un pic de amoniac în fiecare zi astfel încât să menții acel 5ppm(mg/L). Ai grijă să testezi la cel puțin jumătate de oră după dozare ca să asiguri o măsurătoare precisă.

Pe la jumătatea celei de-a doua săptămâni începe să testezi nitritul(NO2). Un indicativ că lucrurile progresează este când dozezi amoniac dimineața pentru asigurarea acelui 5ppm(mg/L) iar seara la test vezi progresiv din ce în ce mai puțin amoniac. După o zi sau două de când amoniacul începe să scadă nitritul va începe să crească.
Prezența nitritului semnifică absorbția amoniacului. Eu de regulă testez după nitrit la o zi-două după prima săptămână. Le verific pe ambele, și amoniac și nitrit.
Când se întamplă asta, scade nivelul de amoniac la 3ppm(mg/L).

Testează zilnic. Adaugă amoniac până la 3ppm(mg/L) o dată pe zi. Dacă amoniacul sau nitritul ajung la 5ppm(mg/L) fă un schimb de apă pentru a le coborî. În funcție de cât de mare este bazinul, totul merge pe cantități, ai 10ppm(mg/L) amoniac, faci schimb de 50% ca să reduci la 5ppm(mg/L). Bacteriile ce consumă amoniacul și nitritul din apă nu o duc bine când amoniacul sau nitritul depășesc 5ppm. Este normal ca amoniacul să nu fie în aceeași cantitate cu nitritul, de aceea folosim o sursă anorganică ce permite o dozare suficient de precisă acvaristică. Dacă ești nevoit să faci un schimb de apă pentru a reduce nitritul dar dispare amoniacul complet doar adaugi amoniac până la valoarea necesară.

Când amoniacul și nitritul nu mai sunt măsurabile în 24 de ore de la adăugarea amoniacului ciclul este complet. Poți testa bacteriile adăugând mai mult de 3ppm(mg/L) de amoniac. Ar trebui să dispară orice urmă în 24 de ore sau mai puțin chiar.

Acum testează nitrații. Ar trebui să depășească plaja de măsurare a testului!
Fă un schimb de apă pentru a reduce nitrații la valori sigure pentru vietăți. Cu siguranță mai jos de 20ppm pentru pești și 10ppm pentru creveți iar cu cât mai mică valoarea cu atât mai bine.
Este posibil să fie nevoie de mai multe schimburi, chiar și până la 100%. Nu uita să declorinezi apa înainte de a o turna în acvariu!
Dacă se vor adăuga pești în mai puțin de 24 de ore nu este nevoie să mai adaugi amoniac. Dacă ciclul nu e complet iar testele încă arată amoniac sau nitriți înseamnă că ceva nu a mers cum trebuie și va mai dura până când bacteriile vor intra complet în lucru. Continuă să hrănești bacteriile cu amoniac adăugând zilnic până la 3ppm(mg/L) și testează ca să vezi dacă trebuie să faci schimb de apă pentru reducerea unor excese de amoniac(NH4) și/sau nitriți(NO2). Va fi nevoie de un schimb de apă înainte de a adăuga vietăți pentru a reduce nitrații(NO3).

Concluzii finale și sfaturi

Poți realiza ciclarea fără pești într-o găleată pe orice fel de mediu de filtrare cum sunt bioballs, burete, siporax, roca vulcanica. Orice fel de circulare a apei e suficientă, o pompă de recirculare sau un burete bolborositor. Urmezi instrucțiunile de ciclare fără pești iar când ciclarea este gata poți muta mediul filtrant în filtrul/acvariul destinatar. Acelasi lucru se poate realiza cu un filtru canistră pus să recircule apa dintr-o găleată.

Bacteriile din ciclul azotului trăiesc în condiții variate și își revin din regresuri minore. Urmând pașii descriși la punctul 1b) vei crea condițiile optime pentru cea mai rapidă creștere și înmulțire.
gH-ul și kH-ul pot să fie scăzute chiar și până la 1 grad dar ai grijă! Aceste bacterii folosesc carbonații ca sursă de carbon, dacă sunt consumați (kH = 0), bacteriile pot intra în hibernare sau chiar muri.
pH-ul poate să fie și el scăzut până la 6.5 dar pe la 6 bacteriile nu se vor simți bine. Vor fi tot acolo și își vor reveni când condițiile se îmbunătățesc.
Temperaturi apropiate de îngheț sunt tolerate dar nu trebuie să înghețe apa și nici nu vor fi active. Vor supraviețui într-un iaz dar sunt încete la revenire când se încălzește vremea în primavară. Aici se poate aplica procedeul de creștere în galeată într-un loc călduț pentru a suplimenta rapid populația din iaz. Nici prea cald nu este bine, temperaturi între 20 și 28 de grade celsius sunt ideale.
Un nivel de oxigen moderat poate fi tolerat o perioadă deși, ca să proceseze mult amoniac și nitriți, aceste bacterii au nevoie de oxigen. Ele transformă amoniacul în nitrit adăugând oxigen. Dacă trebuie să oprești filtrul pentru o oră sau un pic mai mult, nicio problemă. Pentru o perioadă mai lungă este bine să mutăm mediul filtrant colonizat cu bacterii într-un loc oxigenat.
Odată ce bacteriile s-au stabilit pot tolera medicamente pentru pești pentru perioade scurte de timp, 2-3 zile de tratament sunt ok. Asta pentru trăiesc într-o peliculă creată special să le protejeze ce acoperă toate suprafețele din materialul filtrant și bazin. Această peliculă este denumită generic biofilm. Medicamentele nu intră în biofilm cu ușurință.
Aceste bacterii nu au nevoie să stea sub apă deși se descurcă la fel de bine și în locuri umede. Duc o viață sănătoasă și în solul din grădină sau alte locuri cu umezeală.

Acvariile plantate nu tolerează 3ppm(mg/L) sau 5ppm(mg/L) de amoniac. Se poate cicla un bazin și la niveluri mai joase dacă am decis să punem și plante de la început astfel încât să nu fie arse de amoniac. Adaugă amoniac doar până la 1ppm(mg/L) dar testează de două ori pe zi și adaugă amoniac astfel încât să menții acest nivel. Plantele fac și ele parte din filtrul biologic și vei putea adăuga vietăți mai repede dacă ele o duc bine.

Pornirea corectă a unui acvariu te scutește de multe probleme mai târziu. Când am pornit primul acvariu am aflat că este vorba despre o bacterie și am evitat să pun vietăți imediat, le-am pus o săptămână mai târziu crezând că treaba e rezolvată. Lipsa de experiență și-a spus cuvântul. Acum nu mai pot să-mi dau cu părerea despre o problemă fără să întreb ce valori au testele. Într-un acvariu de creveți ele sunt indispensabile.

Răspunsul la întrebarea „cât de des schimb apa” este mereu cel dat de valoarea nitraților. Majoritatea speciilor de creveți vor tolera o valoare de 10ppm(mg/L) și prin înmulțire vor dezvolta o toleranță, se vor obișnui.

Eu mereu când schimb apa adaug și un pic de soluție cu bacterii. Cea mai ieftină, nu e obligatoriu să sparg pușculița dar majoritatea creveților de apă moale (kH/gH scăzut la 0-1/2-3) necesită parametrii ai apei ce nu favorizează bacteriile nitrificatoare. De regulă și filtrarea este exagerată. La un bazin de 50L pun un filtru pentru un bazin de 100 sau două de 50L dacă debitul unui singur filtru este prea mare pentru volumul bazinului.

Reducerea nitraților mai poate fi realizată și cu rășini schimbătoare de ioni ce vor înlocui nitratul cu un compus al sodiului. Asta nu te scapă de schimbul de apă dar te ajută să eviți un exces de nitrați cu potențial letal pentru toți creveții din acvariu.

La final vă urez tradiționalul crevețărie fericită!